Connect with us

Cresterea albinelor

Federația Romapis: ”PNA este singura modalitate de sprijin a apicultorilor pentru acțiunile care implică organizațiile lor”

Matei Dorin

Published

on

Federația Romapis: ”PNA este singura modalitate de sprijin a apicultorilor pentru acțiunile care implică organizațiile lor”
Apasa pe Imi Place sa fii la zii cu toate noutatiile


Roxana Dobre – 18 octombrie 2020 19:16

Distribuie pe Facebook

Se cer explicații pentru banii plătiți prin Programul Național Apicol (PNA)! Federația de apicultori, Romapis, a solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), într-o postare publicată pe Facebook, să lămurească situația plăților în cazul ”asistenţei tehnice pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori” unde sunt incluse consultanța, promovarea apiculturii şi a produselor apicole, organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură.Solicitările transmise de Romapis vin după ce Agrointeligența-AGROINTEL.RO  a preluat o postarea a consilierului ministrului agriculturii, apicultorul Marian Irinei, în care detalia sumele solicitate la plată și decontate către apicultori prin PNA. ”Problema” care i-a nemulțumit pe stuparii de Romapis este legată de un tabel unde sunt expuse sumele alocate pentru ”Asistenţă tehnică pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori: A.1.- consultanță în apicultură; A.2.- promovarea apiculturii şi a produselor apicole; A.3.- organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură unde, conform tabelului publicat de consilierul ministrului la produse/cereri de intenție apare ”X”, comparativ cu celelalte categorii unde apar concret, cu cifre, câte materiale/medicamente au fost cerute spre decontare și pentru câte au ajuns banii.Citiți și: PNA 2020. Sumele decontate apicultorilor: 203,24 lei – familia de albine, 26,74 lei – o matcă și 428 lei – analize!Iată tabelul la care face referire Romapis:”Considerăm că cel de-al treilea tabel publicat în articolul citat are erori. Spre exemplu măsura A1. Consultanță, în coloana „Produse eligibile” apare „X”, ceea ce duce la concluzia că nu ar fi existat cereri eligibile pentru această măsură. Situație contrazisă de cifra din coloana „Suma aprobată” (deci s-a aprobat decontarea unor sume, prin urmare au existat cereri eligibile) dar și de situații concrete ale unor asociații membre Romapis care ne-au comunicat că au primit deja în cont sume decontate în cadrul acestei măsuri”, se arată în postarea stuparilor din Romapis.În realitate, mai subliniază Federația, măsura A (Asistență tehnică pentru apicultori și organizații ale apicultorilor) s-a bucurat de un succes remarcabil, însumând aproape un milion de lei din totalul fondurilor plătite. ”Ceea ce s-a petrecut în situația unui timp foarte scurt disponibil pentru utilizarea acestor sume, de sub 2 luni, în care asociațiile și cooperativele au făcut eforturi deosebite pentru a asigura finanțarea, contractarea, livrarea și decontarea. Facem aceste precizări datorită intenției comunicate de reprezentanții MADR în cursul ședinței ținută în cursul săptămânii la ANZ de a se opera mai multe schimbări în PNA. Atragem atenția că PNA este singura modalitate de sprijin de la buget a apicultorilor pentru acțiunile care implică organizațiile lor (și nu ar putea fi administrate de apicultori în mod individual) și că ne vom opune oricărei tentative de lăsare fără conținut a măsurilor în cauză înainte ca ele să își demonstreze utilitatea”, mai arată Romapis.Stuparii din Romapis spun că introducerea unor noi posibilități de finanțare în PNA 2020-2022 a fost beneficăMai mult, Romapis arată că cifrele din tabel demonstrează că introducerea unor noi posibilități de finanțare în PNA 2020-2022 a fost benefică. ”Numărul beneficiarilor a crescut substanțial față de anii trecuți, atingând acum 6150 de apicultori. Noile măsuri declarate eligibile au totalizat aproape 3,7 milioane de lei. Interesul pentru unele măsuri, precum achiziția de remorci apicole a depășit cu mult intențiile exprimate. Cheltuielile cu analizele fizico-chimice au fost decontate de 2703 din totalul beneficiarilor, ceea ce duce la concluzia că 44% dintre aceștia dețin mai mult de 75 de colonii de albine. Preocuparea pentru trecerea la tehnologie de performanță ridicată prin achiziția de echipament pentru încărcare-descărcare a stupilor în pastoral a fost, de asemenea, la o cotă ridicată de interes. Problemele cu care s-au confruntat apicultorii și, mai ales formele asociative la accesarea măsurilor nou introduse le considerăm drept inerente oricărui început și complet reparabile în cel de-al doilea an al actualului PNA, dacă se fac cu bună-credință și prin consultare eficientă și reală a apicultorilor, fără tentația abordării din perspectivă populistă a modificărilor atât de utile și necesare legate de modalitatea de implementare a PNA în anul ce urmează”, conchid crescătorii de albine din Romapis.Conform datelor publice de pe site-ul APIA, valoarea sprijinului alocat pentru Programul naţional apicol pentru perioada 2020 – 2022 este de 150.628.000 lei, din care suma de 75.314.000 lei reprezintă contribuţia Uniunii Europene la programele apicole naţionale, potrivit prevederilor Deciziei Comisiei Europene nr. 974 din 12 iunie 2019 de aprobare a programelor naţionale de îmbunătăţire a producţiei şi comercializării produselor apicole prezentate de statele membre în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului, şi distribuită astfel:a) pentru anul 2020: 50.210.000 lei;
b) pentru anul 2021: 50.232.000 lei;
c) pentru anul 2022: 50.186.000 lei.

Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!





Source link

Cresterea albinelor

Drumul unui apicultor român până la 2000 de stupi, forțat apoi să se restrângă la 450!

Matei Dorin

Published

on

Drumul unui apicultor român până la 2000 de stupi, forțat apoi să se restrângă la 450!
Apasa pe Imi Place sa fii la zii cu toate noutatiile


Daniel Befu – 29 noiembrie 2020 08:30

Există și oameni care și-au intuit traseul profesional de când erau copii mici, când toate erau, sau poate doar păreau, o joacă. Ionuț Tănăsoiu (37 ani), din Călimănești, județul Vâlcea, e unul dintre ei. S-a apucat de apicultură la 7 ani, în contextul în care tatăl lui avea un prieten apicultor care l-a rugat să-l ajute la extracția mierii.
”Tatăl meu neavând cu cine să ne lase acasă, ne-a luat cu el la stupină. Acel apicultor a știut foarte bine să ne explice viața albinei. Mie mi-a plăcut atât de mult, încât i-am spus să-mi vândă și mie 2 familii de albine. Inițial i-am spus de una, dar mi-a zis că nu este în regulă să iei una singură, fiindcă familiile se mai pot ajuta una cu cealaltă, așa că trebuie să ai minim 2 familii. În urma sărbătorilor de iarnă am mers cu colindul și mi-am strâns întreaga sumă pentru a-mi achiziționa singur cele două familii de albine. Fără ajutorul tatălui. Dar recunosc că, pe lângă pasiunea proaspăt descoperită pentru viața albinelor, îmi plăcea foarte mult mierea. Albinele le țineam în curtea casei și umblam la ele de 3-4 ori în tot anul. Nu era o muncă extraordinară. După un an am mai primit cadou un stup de la un alt coleg de-al tatălui, care a auzit și i-a plăcut foarte mult faptul că eu mi-am cumpărat doi. Nu m-am înmulțit cu ei până la vârsta de 17 ani. Până atunci am stat efectiv și am învățat de la acel apicultor, am fost în fiecare an la el și l-am ajutat la lucrările pe care le făcea în stupina lui. Acel apicultor venea la mine și îmi arăta și mie cum să fac la stupii mei, pentru că aveam nevoie de cineva care să mă îndrume. Am știut de la bun început că asta voi lucra. Tatăl meu știa că îmi plac foarte mult și i-am zis că nu vreau să dau la altă facultate decât la o facultate în care se face Apicultura. Am absolvit Facultatea de Zootehnie și m-am licențiat în Alimentația Albinelor. După terminarea facultății mi-am întins stupii foarte repede, pentru că am vrut să fac o afacere din asta. La terminarea facultății ajunsesem undeva la 35 de familii și dintr-o dată, într-un an de zile am înmulțit familiile foarte mult, încât am ajuns la 100 și în următorul an am crescut cu încă 100. La terminarea masterului în apicultură aveam 200 de familii”, își rezumă aventura transformării din puștiul iubitor de miere și albine, în deținătorul unui business apicol robust.În tot acest răstimp a cunoscut specificitățile vieții de apicultor, de un exotism aparte. ”Primul meu pastoral a fost pe cont propriu, dar pe lângă alți apicultori cunoscuți. Atunci am avut cea mai frumoasă perioadă, în care am văcut cât de bine sunt conturate familiile de albine și cât de bine sunt uniți apicultorii. Noi nu prea ne certăm între noi. Suntem foarte uniți. În pastorală se adună, așa, câțiva apicultori și stau la vorbă la o masă unde mănâncă, discută la un pahar de vorbă. Atunci am cunoscut cei mai mulți apicultori. Orice apicultor, mai ales începător, nu poate să plece de unul singur în pastoral pentru că nu știe efectiv unde, nu știe cum, în ce fel și atunci trebuie să meargă pe lângă un apicultor experimentat care a mai făcut pastoral și așa am mers împreună cu mai mulți apicultori până la terminarea facultății. De multe ori stăteau ei și cu stupii mei, pentru că eu trebuia să fiu la facultate. Atunci când ești începător și ai puțini stupi și ai mai puțin de muncă la stupi, atunci cunoști foarte mulți apicultori. Pentru că mergi la fiecare și îți împărtășește din experiențele avute de el la anumite culesuri sau pe cele din perioadele de iarnă, primăvară, toamnă privitoare la evoluția familiilor de albine, sau cum să faci familia de albine cât mai puternică”, rememorează Ionuț Tănăsoiu.O evoluție spectaculoasă în primii aniÎn doar câțiva ani, Ionuț a ajuns la 2.000 de familii de albine, număr care l-a propulsat în topul celor mai mari apicultori români. ”Atunci când am început eu apicultura, erau mult mai puțini apicultori cu mult mai puține familii de albine la nivelul țării. Majoritatea familiilor de albine erau ale statului, ale Ocoalelor Silvice. Statul le avea și aveau apicultori angajați. Acum nu mai există așa ceva. Practic toate familiile de albine din România sunt ale persoanelor private. Estimez că circa 99% din apicultori își au grijă singuri de stupii lor. Foarte puțini apicultori au ajuns, așa cum am fost eu, de au avut angajați în apicultură. Eu am fost printre primii din România are dăduse pe mâna apicultorilor angajați familii de albine, cum făcea înainte statul practic. În 2014-2015 am ajuns la 2.000 de familii. Atunci, din informațiile pe care le aveam, știu că eram singurul apicultor cu acest număr de familii de albine. Acum având 450 de familii, mai cunosc eu o grămadă care au între 400 și 600 de familii, dar n-am aflat de nimeni care să fi avut 2000 familii de albine nici atunci și nici acum nu știu pe cineva care să aibă atâtea familii”, își descrie evoluția fulminantă Ionuț Tănăsoiu. Din cele 2000 de familii, făcea pastoral cu doar 1200, restul fiind folosite pentru obținerea de mătci sau pentru producerea de roiuri destinate vânzării.Apicultorii angajați, aproape imposibil de păstrat, au determinat redimensionarea afaceriiNumărul record de 2.000 de stupi nu l-a putut menține multă vreme din cauza lipsei forței de muncă, care nu s-a adaptat la mediul de lucru atipic. ”Dacă nu ai cu cine să lucrezi la acei stupi, nu ai cum să ai grijă de ei și practic îi ții doar ca să îi ai la număr și atâta tot. Forța de muncă la noi este mai greu de găsit decât în alte domenii ale zootehniei, din cauză că înțepăturile de albine nu sunt atât de plăcute. Oamenii în general nu vor să vină la muncă și să simtă durere. Pot exista zile în care are una-două înțepături sau chiar deloc și pot exista zile în care sunt câteva sute de înțepături. Durerea este doar atunci, locală. După un minut, maxim două, nu se mai resimte, așa că nu este atât de gravă. Pe noi apicultorii, dacă ne înțeapă 2-3 albine, nici nu le băgăm în seamă, dar pentru cei care vin noi în branșa asta, bineînțeles că nu este o plăcere. Este imposibil să vii într-o stupină și să nu iei in fiecare zi cel puțin câteva înțepături, iar cei care veneau să lucreze ca apicultori angajați pe un salariu destul de bun pentru România, au ales să plece în străinătate ca șoferi pe TIR sau în alte domenii de activitate”, explică Tănăsoiu.Cinci angajați și-au făcut stupină proprie, niciunul n-a rezistat pe piațăÎn perioada de extindere maximă a avut 6 angajați din care 4 erau apicultori și 2 ajutoare, însă prin posturile respective s-au rotit în doar câțiva ani între 15 și 20 de oameni, această fluctuație fiind extrem de debusolantă pentru o strategie de business sănătoasă. ”Fiecare apicultor angajat avea în principiu 500 de stupi și își vedea de stupina lui. Pe doi dintre băieți îi țineam pentru creșterea mătcilor – eu am și o pepinieră de creștere a mătcilor și îi țineam să facă doar asta. Nu mergeau în pastoral. Doar făceau o creștere de mătci și vindeam matca către alți apicultori. Eu îi supravegheam, mergeam la fiecare stupină și îi controlam și îi ajutam pe fiecare. Am avut angajați oameni care au stat o săptămână și nu le-a plăcut absolut deloc să lucreze cu albinele și alții care au stat jumătate de an. Foarte mulți apicultori angajați i-am pierdut pentru că în momentul în care au văzut cum merge lucrul lucrul la mine și au văzut că se pot scoate bani din asta, cu banii pe care i-au adunat muncind pentru mine, au cumpărat de la mine familii și și-au făcut și ei stupine, devenind practic apicultori independenți. M-am bucurat pentru ei, dar din păcate au stat atât de puțin, încât nu au acumulat suficientă experiență și după 2 ani de când au plecat de la mine au eșuat și în prezent se ocupă de altceva. Am cinci oameni care au plecat de la mine cu familii de albine, care și-au făcut fiecare propria lui stupină și, dintre aceștia cinci, niciunul nu mai are acum familii de albine” explică apicultorul vâlcean. În prezent și-a restrâns stupina la 450 de stupi și a rămas cu un singur angajat, care e paznic, dar efectuează și operațiuni simple de ajutor de apicultor.Recordul absolut la miere a fost de 102 litri pe an, pe stupAu fost ani în care a avut o producție de 102 kilograme de miere pe stup. Aceea a fost cea mai mare producție în condițiile în care s-a deplasat cu familiile de albine în pastoral la toate culesurile existente în România. În anul acesta însă a obținut doar 19,5 kg pe familie. ”E o producție din ce în ce mai mică. Involuția se datorează faptului că nu am cu cine să muncesc ca să dezvolt familiile atât de bine și să fac un cules foarte intens, dar e și din cauza anilor secetoși pe care i-am prins. Anul trecut și anul acesta au fost niște ani extraordinar de secetoși în care culturile de câmp, dar și salcâmul și teiul, au fost compromise din cauza lipsei de precipitații în sol. După cum știți, dacă un copac nu are precipitații, nu are sevă suficientă ca să crească. În momentul în care arborele respectiv înflorește și nu are suficientă sevă, nu secretă nectar și atunci noi ne ducem la cules, dar nu reușim să facem nici un fel de cules la acea plantație sau cultură. Cantitatea e mai mică spre inexistentă. Când este un cules abundent, mierea este foarte groasă, pe când dacă este foarte puțină, este nematurată suficient și este subțirică. Este o miere de calitate mai slabă”, detaliază producătorul.Cum sunt afectate albinele de folosirea pesticidelor periculoaseAcesta avertizează însă asupra unui pericol mult mai mare care planează de câțiva ani buni la orizont, care are impact asupra productivității și viabilității familiilor de albine. E vorba de pesticide. ”Efectul pesticidelor se manifestă în două feluri. Dacă acele substanțe au fost în cantități extraordinar de mari, depopularea famililor de albine se provoacă pe loc. Practic albina merge la cules, ajunge înapoi la stup -care ajunge, fiindcă sunt unele albine care nu mai ajung- și peste noapte, din cauza acelor pesticide moare și vezi în fața stupului 2-3 kg de albine moarte. Asta înseamnă câteva mii de albine moarte la un cules. Atunci este cel mai vizibil că te-ai dus la un lan de rapiță sau floarea-soarelui care a fost tratat cu foarte multe pesticide și cu niște pesticide agresive. Atunci te retragi din acel câmp. Dar există și cea de-a doua situație, care din punctul meu de vedere este și mai gravă și anume că te duci cu familiile de albine la culesul respectiv, să zicem la floarea soarelui și vezi o mortalitate normală, adică de câteva zeci de albine și îți zici: «gata, aici nu am avut nici o problemă la acest cules», însă când ajungi acasă, atunci vezi o depopulare zilnică a stupului. Practic dintr-o familie de albine care are 20 de rame de albine, dintr-o dată după ce ajungi acasă, vezi că familia de albine a rămas pe 3-4 rame și este foarte slăbită și foarte vulnerabilă. În momentul în care intră în iarnă depistezi că stupul e cu miere înăuntru, dar familia a murit peste iarnă. Și îți pui întrebări: «Unde am greșit?» «Păi, tratamentul l-am făcut corespunzător, așa cum scrie la carte, deci nu este nici o problemă din punctul ăsta de vedere. Strânsul familiilor l-am făcut așa cum trebuie, am avut grijă de ele la fel ca în fiecare an și cu toate astea, au dispărut definitiv o parte din familiile de albine adică, practic au murit în cutie peste iarnă, cu mierea înăuntru, fără ca să aibă semne de boală». Chiar și cu analize de laborator, nu prea poți să dovedești că famiile de albine ți-au murit din cauza mierii de foarte proastă calitate, adică cu foarte multe pesticide, provenind din sola fermierului X sau Y. Aici e cea mai mare problemă”, mărturisește profund îngrijorat Ionuț Tănăsoiu.Dar să revenim la lucruri mai dulciProducătorul vâlcean nu poate să uite resorturile intime care, în urmă cu fix 3 decenii, i-au influențat tot parcursul ulterior. ”În primul rând, eu am fost fascinat de bucuria de a mânca miere. Când eram eu mic, exista ciocolată dar nu peste tot, ca acum, să poți să te duci la magazin și să îți iei ce vrei și când vrei. Eu țin minte, când eram copil, că noi ciocolata o înlocuiam cu mierea. Atunci vedeam mierea ca pe o ciocolată galbenă, care era mai moale ca ciocolata, dar foarte gustoasă. Odată ne-a cumpărat tatăl meu miere și m-a lăsat cu bidonul de miere singur. În ziua aia am mâncat probabil 1 kg de miere sau poate și mai mult, până mi-a venit rău. Era o plăcere deosebită. Îmi plăcea atât de mult mierea și am fost și mai fascinat, când am aflat cum fac albinele dulcele ăla și cum își organizează munca în stupină și cum fiecare are responsabilitățile ei: unele au grijă de puiet, altele hrănesc matca, altele fac gard de apărare ca să nu intre alte albine sau dăunătorii peste ele, altele se duc la cules și duc nectarul și polenul în stupi. Asta m-a marcat pe mine cel mai mult. Bineînțeles că la început nu mi-a plăcut nici mie că mă înțepau albinele, dar această durere a dispărut ușor ușor și acum probabil că simt o durere, dar doar ca pe o pișcătură. Dar, atunci, într-adevăr era o problemă când mă înțepau”, își amintește Ionuț Tănăsăoiu.Fiul său dă semne că vrea să îi moștenească pasiuneaPentru cel care cândva, pe când era un copil de 7 ani, a picat în capcana dragostei de albine și de aurul lor lichid, a sosit vremea să-l ademenească înspre împunsăturile de ac pe fiul său de 9 ani. „Am încercat și încerc să-l aproprii de acest domeniu și cred că voi reuși, pentru că îi spun: „Uite, mami muncește în fiecare zi la serviciu după un program, însă noi doi putem să stăm mai mult cu familia, fiindcă îngrijim albine. Noi muncim mai mult vara și în perioada de iarnă stăm acasă, fiindcă e o muncă pe care o faci vara, mai puțin iarna. I-am dat exemple de genul ăsta și am văzut că le-a receptat și îi place această idee: să muncești liber”, se înseninează brusc expresia feței apicultorului, când își privește îndeletnicirea din acest unghi.Certificare bio în procent de 90%Mierea sa e certificată bio și aproape 90% din producție o comercializează către angrosiștii care o colectează, o îmbuteliază și o vând în lanțurile comerciale ori la export, iar o fracție o vinde direct către clienți, prin intermediul unui micuț magazin apicol din Râmnicu Vâlcea, sub marca ”Plăcerea Naturii”. Pentru Ionuț Tănăsoiu mierea e doar plăcere, dintotdeauna aceeași. ”Mierea miroase a un dulce foarte, foarte plăcut, însă mai frumos ca mirosul este gustul. Este ceva extraordinar. Cu gustul respectiv am rămas din copilărie. Mănânc extraordinar de multă miere și totdeauna le spun oamenilor că eu sunt cel mai mare consumator de miere al stupilor mei”, își exprimă prețuirea pentru rodul muncii armatei de 12 milioane de albine, al căror general este.

Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!





Source link

Continue Reading

Cresterea albinelor

Legea apiculturii 2020. Normele de aplicare s-au publicat în Monitorul Oficial!

Matei Dorin

Published

on

Sprijinul de 50 de milioane de lei pentru apicultori în 2020, adoptat astăzi!
Apasa pe Imi Place sa fii la zii cu toate noutatiile


agrointeligenta.ro – 24 noiembrie 2020 19:31


×

Facebook
WhatsApp
LinkedIn

Legea apiculturii, cu modificările adoptate în 2020, a intrat complet în vigoare odată cu publicarea normelor metodologice. Aceastea au apărut astăzi, marți – 24 noiembrie, în Monitorul Oficial, clarificând modul în care se face în România autorizarea stupinelor de multiplicare și a stupinelor de elită.Normele de aplicare s-a aflat în dezbatere publică din data de 12 noiembrie în forma: Ordin-norme-legea-apiculturii_12_noiembrie_2020 

Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!





Source link

Continue Reading

Cresterea albinelor

Alberto, stuparul din Țara Moților – Lumea Satului

Matei Dorin

Published

on

Alberto, stuparul din Țara Moților - Lumea Satului
Apasa pe Imi Place sa fii la zii cu toate noutatiile

A lăsat afacerile și conacul de lângă Veneția și s-a apucat de apicultură în Apuseni. Este povestea lui Alberto Zanchetin, unul dintre primii străini care au venit în România cu dorința să investească, la începutul anului 1990.
O nație aparte
„Moții sunt o nație aparte, ori ajung foarte sus, ori rămân undeva jos, pentru ei nu prea există cale de mijloc“, spune Alberto Zanchettin, un italian născut lângă Veneția care a venit în România la începutul anului 1990. S-a stabilit la Câmpeni și acum se ocupă de apicultură, o pasiune pe care a descoperit-o aici, în Apuseni. „Am venit chiar atunci, în iarna anului 1990, încă mai era zăpadă afară. Aveam 26 de ani, jucam baschet. Eu m-am născut printre bobinele de fire textile. Familia mea avea o afacere în domeniu și am venit cu dorința să investesc în industria textilă din România“. După mai multe încercări de afaceri în diverse zone ale țării, în 1996 Alberto cumpără fabrica de textile de la Câmpeni. Lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine, fabrica și-a mărit capacitatea, a fost complet retehnologizată și avea aproape 700 de angajați. „După anul 2000 au început presiunile politice și mi s-a sugerat că trebuie să cotizez și eu la un anumit partid. Am refuzat și așa au început problemele. În cele din urmă am renunțat la afacere, chiar dacă îmi părea foarte rău de cei aprope 700 de oameni trimiși acasă, aici în zona Apusenilor, un loc unde nu se prea găsește de muncă după închiderea minelor“, își continuă Alberto povestea, printre roiurile de albine care îi dau târcoale. Pregătește stupina pentru iarnă.
Stupar din întâmplare
Alberto mărturisește că de albinărit s-a apucat întâmplător. „Eu sunt de vină că s-a apucat de stupărit, spune Gabriela, soția lui Alberto. Tatăl meu se ocupa de albine și îmi aduc aminte că Alberto nu le suporta la început, cum nu suporta niciun fel de insectă. L-a ajutat de câteva ori pe tata și a început să-i placă.“ Alberto o privește zâmbind aprobator și o completează. „Aveam câțiva stupi, vreo 15-20. La început stăteam la 4-5 metri de albine, apoi m-am tot apropiat și am început să-l ajut pe socrul meu. Acum am peste 100 de familii de albine, nu sunt un mare apicultor, nu pot spune că sunt un profesionist, este mai mult un hobby, dar îmi place, produc miere ecologică, stau mult timp în natură.“ Alberto este în România de treizeci de ani și acum se socoate mai mult un român din Țara Moților decât un italian de la Veneția. Se luptă pentru investiții în zona Apusenilor și pentru o apicultură de nivel european și în România.
Aurul de la suprafața pământului
„Zona aceasta este foarte frumoasă“, își continuă Alberto mărturisirea, cu un ușor accent italian. „Dar aici toată lumea a fost, sute de ani, legată de minerit și de aurul din adâncuri. Eu cred că trebuie să vedem și aurul de la suprafața pămânului pentru că se pot face multe lucruri bune, aici, în Apuseni. Cred că autoritățile ar trebui să-i promoveze oportunitățile, turismul de exemplu“, spune Alberto în timp ce scoate din stupină un fagure. „M-am luptat și pentru apicultori, am fost și la Ministerul Agriculturii cu stuparii din Alba. Nu mai vrem substanțe chimice la culturile de rapiță și floarea-soarelui sau vrem măcar să fim preveniți că sunt stropite. Ne-au murit foarte multe albine din această cauză. Și mai vrem ca apicultorii să fie ajutați, în funcție de mărimea stupinei“, oftează Alberto. Spune că ar trebui să luăm exemplul albinelor pentru că fiecare are un rol bine stabilit în stup“.
Pandemia oamenilor și a albinelor
2020 a fost unul nefericit pentru apicultura din Apuseni. A fost un an de subzistență și izolare și pentru oameni și pentru albine, spune stuparul din Câmpeni. Mierea de salcâm aproape că nu a existat și la celelalte culturi a fost puțină din cauza vremii capricioase. Dar nu ar renunța la apicultură, mai ales acum când are peste 100 de stupi și nici nu se gândește să plece înapoi în Italia, oricât de greu i-ar fi fost aici, în România. Trudește în stupina din poiană sus, în inima Apusenilor. Nu mai este italianul mândru și rebel, cu înfățișare de baschetbalist din 1990. A dat, în cele din urmă, masca venețiană pe masca de stupar. A învățat că viața moților nu a fost, nicicând, dulce ca mierea. Dar tot el spune că poate că va veni și vremea când  lumea va prețui aici, la gura minelor de aur, și aurul de la suprafața pământului.
Vasile BRAIC



Source link

Continue Reading

Trending

Actual © 2020 AgroLocal.ro. Aggregatori de stiri in domeniul agriculturii din toata Romania.